Luceafăr blând

Luceafăr blând ce strălucești

În taina astrelor cereștiș

Vino să ne povestești.

Iubirea ce o împărtășești,

Unei ființe omenești,

Ce te-a făcut să strălucești.

Iubindu-te cu speranță,

Crezând că tu ai să cobori,

Și că o vei iubi o viață.

Fară să dispari,

În lumea ta de gheață.

Dar tu nu poți promite asta,

Pentru că esti nemuritor,

Pe când ea e doar un muritor.

Ce se va pierde in decor,

Nu-i ca tine stătător.

Tu îi spui că iubirea voastră,

E ca un vis efemer,

Ce o va lăsa fară speranță,

Rătăcind după iubirea voastră.

Ia te privii ușor,ușor,

Spunându-ți cu șoapte de amor,

Că te va iubi pana când nu va mai fii.

Și că va veni si ziua când doar voi veți fii,

Iubindu-vă cu foc

În a lui lume plină de noroc.

Două anotimpuri

Toamna vine pe câmpii,

Lăsând un covor de frunze mii,

Galbeni,ruginii

Dezgolind copacii,

Lăsând totu pustiit.

Totul e cam trist,

Mi-e dor de vară,

Vreau să vină iară.

Să mă văd alergând,

Și la poalele muntelui stând.

Privind soarele ce strălucește,

Și cum a lui caldură mă topește,

Umplându-mi sufletul de bucurie,

Pentru că pot a rătăcii iar prin câmpie.

Prin decorul naturii plin de iubire.

Vorbe de iubire

Aud ale tale șoapte
În miez de noapte
Într-o seară de vară

Și ies la fereastră
Te privesc
Și îți spun ca te iubesc
Tu îmi spui ca să cobor
Pentru a privi al lunii alb decor

Cobor te iau de mâna
Și ne sarutam
Iar apoi plecăm
Pentru a privi al lunii alb decor

Privesc luna
Și iți spun
Te iubesc ca un nebun